Întrebări frecvente 

Conceptul de audit a fost pentru prima data cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, necunoscându-se data și locul unde a fost întâlnit în practică prima dată.

Printre primele scopuri ce le deservea conceptul de audit era utilizat în pedepsirea hoților pentru fraude și înșelătorii și pentru prevenirea unor astfel de fapte cu scopul clar de a proteja patrimoniul.

Oamenii desemnați pentru desfășurarea activității de audit, în acea perioadă erau mai mult din rândul preoților, unul din criteriile de selecție fiind reprezentat de calitățile morale ale acestora.
Pe la jumătatea secolului al XIX –lea au apărut schimbări în rândul ordonatorilor de audit în sensul că tribunalele jurisdicționale, statele și acționarii au început să i-a locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau considerați ca fiind din categoria celor mai distinși contabili. Auditul și-a extins din ce in ce mai mult influența asupra reprimării fraudelor, a pedepsirii celor care le produceau, precum și a căutării neîncetate a soluțiilor de prevenire a influențelor ce conduceau la deteriorarea integrității patrimoniului.
La inceputul secolului XX, auditul era realizat de profesioniști specializați în audit alături de contabili, lucrările lor fiind comandate de stat și de acționari.

Între 1940 și 1970, odată cu dezvoltarea comerțului internațional, apar multe schimburi de bunuri și servicii între state, astfel că ordonatorii de audit iși lărgesc sfera de influență și în rândul băncilor, patronatului și a instituțiilor financiare, datorită piețelor de capital aflate într-o continuă transformare în aceeași perioadă apărând și conceptul de “sinceritate și regularitate a activităților financiare” ca și concept evoluat în lumea auditului. Între 1970 și 1990, auditul se direcționează către atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii și reguli de evaluare) și a normelor de audit.

În ziua de azi auditorii sunt specialiști cu un grad înalt de pregătire teoretică și practică, ei având titlul de experți, având ca obiectiv principal analize și expertize, care apar în urma contractelor primite de la terți, aceștia cercetând situațiile financiare.
În țara noastră profesia de auditor a fost limitată până la nivelul unui simplu funcționar ce utiliza cele mai simple operații matematice în timpul perioadei comuniste acest lucru anulându-se în 1994 dupa 55 de ani de influențe comuniste, și profesia de auditor este repusă în drepturile sale.

Auditul financiar este reflectat de examinarea mai multor informații cu caracter financiar într-un stil profesionist și exprimarea unei opinii în baza examinărilor cu aplicarea directă a unor anumite standarde de audit denumite generic IAS, IFRS (International Audit Standard) (International Financial Reporting Standard).

Cine practică?

Este practicat de profesioniștii contabili experți care dețin de asemenea și titlul de auditor financiar obținut de la CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România), pot fi persoane fizice sau juridice și respectă condițiile OUG nr. 75/1999.
Auditorul financiar poate presta următoarele servicii economic-financiare conform legii:
Audit intern, financiar, consultanță contabilă și fiscală, expertize contabile, evaluări, management financiar contabil, pregătire de specialitate în domenii conexe, reorganizări și lichidări societăți.

Este o formă de audit financiar și se referă la evaluarea unor elemente ale managementului de risc, evaluarea organizatorică internă, evaluarea mecanismelor procedurale din conducerea unei organizații sau societăți.

Cine practică?

Este practicat tot de auditorii financiari cu autorizare CAFR și cu respectarea IAS și IFRS, dar cu specificarea că se aplica numai acelor companii, organizații sau regii, care sunt obligate prin lege să efectueze un audit financiar anual.

De regulă se respectă anumite norme specifice de organizare a acestei activități iar organizația este obligată să le respecte.

Este nevoie de serviciile unui auditor financiar atunci când este reflectată obligativitatea prin lege, spre exemplu sunt obligate să efectueze audit financiar societățile, organizațiile sau regiile care îndeplinesc cel puțin două din următoarele condiții:

Au active totale de peste 3.650.000 euro

Au C.A. net de peste 7.300.000 euro

Au un număr mediu de salariați mai mic de 50

Este o formă simplificată de contabilitate, care se răsfrânge strict la câteva operațiuni contabile de baza în legătură strictă cu activitatea economică desfasurată de întreprinzator.

Cine practică?

Poate fi practicată de contabili cu studii medii, contabili cu studii superioare, sau altă persoană de obicei administratorul cu condiția să aibe liceul terminat.
Recomandarea noastră este să apelați la servicii profesioniste intr-u-cât, s-ar putea să vă ajungă mult mai ieftin la o firmă de contabilitate.

La ce este necesară?

Contabilitatea în partidă simplă este utilizată în special la firmele foarte mici. Este utilizată de societățile cu un numar mic de angajați (P.F.A., I.I., I.S., P.F.)

Este ramura contabilității financiare care se ocupă cu evidența producției, stocurilor și cheltuielilor în principal. Mai este denumită și contabilitatea cheltuielilor și utilizează clasa de conturi 9.

Cine practică?

În cele mai multe cazuri este practicată de profesioniști în contabilitate, economiști, de cele mai multe ori cu studii superioare, dar pot fi la fel de bine și cu studii medii.
Necesită foarte multă atenție pentru că în timpul evaluărilor de patrimoniu și a inventarelor pot aparea și erori care nu mereu sunt ușor de observat.

La ce este necesară?

Este necesară pentru a evidenția cheltuielile, dar și producția, este utilizată în regim închis în interiorul societății. Are rolul de a evidenția cu exactitate stocurile, cheltuielile și mișcarile de lichidități și mărfuri în interiorul societății.

Reprezintă acea ramură a contabilității care se ocupă cu situațiile exercițiului bugetar, după cum zice și numele.
Face parte din contabilitatea financiară, având reguli similare, dar este bazată pe alte legi aplicabile.
Se mai numește și contabilitate publică.

Cine practică?

În cele mai multe cazuri este practicată de profesioniști în contabilitate, economiști din sistemul public, de cele mai multe ori cu studii superioare, dar mai sunt și excepții din trecut.
În unele țări există situații în care contabilitatea bugetară poate fi externalizată unor firme private pe baza unor contracte.

La ce este necesară?

Se utilizează în instituții publice (bugetare), administrație publică centrală, administrație publică locală.